Cataracta: ce este, simptome, cauze, tipuri și tratament

Cataracta este o afecțiune oftalmologică prin care lentila din interiorul ochiului își pierde transparența, având ca rezultat scăderea progresivă a vederii. Peste 70% dintre oamenii sănătoși de peste 60 de ani au șanse să dezvolte această afecțiune.

Cataracta la ochi poate fi congenitală sau dobândită și poate afecta oricare dintre cele trei straturi ale lentilei: capsula, cortexul sau nucleul. De cele mai multe ori, sunt afectați ambii ochi, fără ca scăderea vederii să fie însoțită de durere. Pacientul va sesiza scăderea progresivă a vederii sau încețoșarea acesteia. În stadiile avansate, dacă este netratată, această afecțiune poate produce complicații grave.

Operația de cataractă este singura metodă de tratament. Pentru a putea beneficia de evoluția tehnologiei, este foarte important ca operația să se efectueze la timp, în momentul în care scade confortul vizual.

Pentru a înțelege mai bine cum funcționează sistemul vizual, ne putem gândi la un aparat de fotografiat, care este compus din: lentile, diafragmă, cameră obscură (întunecată) și film (sau, la aparatele digitale: senzor). Lentilele ochiului sunt corneea și cristalinul, diafragma este irisul cu pupila, camera obscură este interiorul ochiului în care se află corpul vitros, iar filmul sau senzorul este retina. Pentru o vedere bună, întregul sistem vizual trebuie să fie sănătos și funcțional.

Cauzele cataractei sunt multiple, vârsta fiind considerată factorul principal în cele mai multe cazuri. Procesul natural de îmbătrânire a organismului afectează și cristalinul, care își pierde elasticitatea și transparența.

Tratamentele cu diferite medicamente cu efect cataractogen, expunerea îndelungată la razele ultraviolete sau la medii și substanțe toxice, traumatismele și unele afecțiuni precum miopia, glaucomul sau diabetul pot duce la apariția cataractei și favorizează progresia acestei afecțiuni oftalmologice.

Principala cauză de apariție a cataractei este însăși îmbătrânirea, un fenomen natural prin care cristalinul își pierde din elasticitate și din transparență, în general după vârsta de 60 de ani.

Componenta genetică este una dintre cele mai importante în dezvoltarea cataractei, în special în ceea ce privește mecanismele de protejare și susținere a lentilei.

Prezența cataractei în copilărie sau în adolescență poate fi cauzată de un sindrom moștenit genetic. Printre anomaliile cromozomiale asociate cu această afecțiune se numără: Sindromul de deleție 1q21.1, Sindromul Cri-du-chat, Sindromul Down, Sindromul Patau, Trisomia 18 (Sindromul Edward) și Sindromul Turner.

În rândul mutațiilor genetice care influențează apariția cataractei se regăsesc: Sindromul Alport, Sindromul Conradi, Distrofia Miotonică, Sindromul Oculo-Cerebro-Renal, Sindromul Lowe și Sindromul Marfan.

Unele boli cronice pot crește riscul apariției cataractei. Dintre acestea, le menționăm pe cele mai importante:

Diabetul zaharat. Pacienții cu diabet zaharat prezintă un risc crescut de apariție a cataractei, din cauza leziunilor apărute la nivelul cristalinului, ca rezultat al hiperglicemiei cronice, adică al nivelului crescut al glucozei în sânge.

Glaucomul. Tratamentul chirurgical al glaucomului sau chiar evoluția naturală a glaucomului necontrolat poate crește riscul de apariție a cataractei.

Hipertensiunea arterială. Există o legătură între hipertensiunea arterială și apariția cataractei, fără a se cunoaște, încă, mecanismul fiziopatologic exact.

Cataracta congenitală. Acest tip este extrem de grav, putând afecta semnificativ vederea și calitatea vieții. Este important ca în urma diagnosticării să se facă urgent o evaluare într-un centru specializat. Reprezintă o urgență chirurgicală.

Cataracta senilă (legată de vârstă). Așa cum îi spune numele, acest tip de cataractă apare la un moment dat pe parcursul vieții, în principiu după 60 de ani. Există însă situații în care poate apărea și mai devreme. În momentul în care apare o ceață permanentă care nu dispare când clipiți, fotofobie sau dacă dioptriile încep să se schimbe des, într-un interval scurt de timp, este bine să mergeți la oftalmolog.

Cataracta complicată. Denumirea nu se referă la dificultatea operației, ci la faptul că acest tip de cataractă reprezintă o complicație a unei alte afecțiuni. Rezolvarea este aceeași ca la cataracta senilă, adică operație de înlocuire de cristalin, însă rezultatul vizual va fi influențat de afectarea celorlalte componente ale ochiului de către boala de bază.

Cataracta traumatică. În cazul în care ochiul este lovit, poate dezvolta cataractă, totală sau parțială. De asemenea, suportul cristalinului (cristalinul este o lentilă fixată de mușchiul ciliar al ochiului printr-o rețea de fibre numite zonulare) poate fi afectat, situație în care operația poate fi mai complicată și poate influența decizia asupra modelului de cristalin utilizat.

Cataracta toxică. Cristalinul se poate opacifia în cazul în care sunteți expuși la anumite substanțe toxice ingerate sau lucrați în medii cu substanțe toxice. Tratamentul constă în schimbarea cristalinului natural cu unul artificial.

Cataracta secundară. Apare după operația de cataractă și se manifestă cu vedere în ceață. Acest simptom este dat de opacifierea sacului cristalinian, suportul care susține cristalinul artificial implantat în timpul operației de cataractă. Este considerată normală în urma operației de cataractă și se tratează cu o intervenție simplă, cu laser, efectuată în cabinetul oftalmologic, nu în sala de operații. Intervenția durează între 60 și 180 de secunde, iar după aceasta pacientul nu are restricții. Mai multe detalii sunt disponibile în articolul Cataracta secundară.

Cataracta se poate forma pe oricare dintre cele trei straturi ale lentilei: capsula, cortexul sau nucleul. Stratul pe care se formează indică tipul de cataractă. De cele mai multe ori, aceste forme se combină.

Cataracta nucleară. Reprezintă cel mai frecvent tip de cataractă și apare adesea odată cu înaintarea în vârstă, tipic după vârsta de 60 de ani. În general, este o afecțiune bilaterală, dar la unul dintre ochi boala este mai avansată. Evoluția este lentă, iar pacientul nu remarcă o scădere de vedere decât în formele mai avansate. Adesea se modifică dioptriile foarte des, vederea la distanță se îngreunează, iar cea de aproape se îmbunătățește, fără să mai fie necesară purtarea ochelarilor de aproape.

Cataracta corticală. Apare pe extremitatea cristalinului și se extinde spre centru, asemenea spițelor unei roți. Este des întâlnită la diabetici și tineri. Provoacă vedere încețoșată, dificultăți în perceperea adâncimii și modificări frecvente ale dioptriilor. Descoperirile științifice arată că acest tip este corelat cu expunerea excesivă la razele UV, motiv pentru care purtarea în exterior a ochelarilor de soare cu filtru UV este importantă.

Cataracta subcapsulară posterioară. Se dezvoltă în spatele capsulei care menține lentila oculară în poziția corectă și se caracterizează printr-o evoluție rapidă. Se află în strânsă legătură cu diabetul, traumatismele din zona ochilor, iradierea la nivelul feței sau tratamentele de lungă durată pe bază de corticosteroizi. Persoanele cu miopie severă sunt, de asemenea, mai predispuse la acest tip de cataractă.

Cataracta juvenilă, întâlnită la vârste fragede, este rară și se manifestă, de obicei, la ambii ochi, unul dintre ei fiind mai afectat decât celălalt. Tratamentul depinde de felul în care aceasta interferează cu dezvoltarea normală a simțului vizual. În unele cazuri, intervenția chirurgicală este necesară pentru o altă patologie oftalmologică asociată, precum retinopatia diabetică sau degenerescența maculară.

Singurul tratament eficient pentru cataractă este operația. Chiar dacă există tentația căutării de remedii naturiste și leacuri pentru tratamentul cataractei, este important de știut că tratamentul cataractei fără operație nu este posibil. De multe ori, tratamentele cu diverse picături sau tratamentele naturiste pentru stoparea sau încetinirea evoluției cataractei pot influența negativ structura cristaliniană, făcând operația mai dificilă și mai riscantă.

În cadrul operației, specialistul oftalmolog înlocuiește cristalinul ce a dezvoltat cataractă (opacifiat) cu unul artificial. Noul cristalin implantat este realizat dintr-un material biocompatibil pe care corpul nu îl poate respinge, astfel el rămâne în ochi pentru toată viața. Înlocuirea unui cristalin artificial implantat se face extrem de rar și numai în cazuri excepționale.

Detalii complete despre operație, despre etapele intervenției, tipurile de cristaline artificiale și despre recuperare sunt disponibile pe paginile dedicate: Operația de cataractă, Cristalin artificial și Recuperare postoperatorie.

Există trei consecințe semnificative ale amânării excesive a operației de cataractă:

• pacientul vede neclar o perioadă mai lungă de timp, chinuindu-se fără motiv și riscând accidentări. Vederea scade progresiv și diferit între ochi, iar pacientul nu mai poate aprecia corect distanțele. Astfel apar accidente la scări sau borduri;
• operația va fi mai dificilă, implicând riscuri mai mari;
• recuperarea poate fi mai anevoioasă.

În situația prelungirii exagerate a momentului operator, cataracta poate determina complicații severe ce pot duce chiar la pierderea ireversibilă a vederii.

De-a lungul timpului, s-au încercat tot felul de tratamente cu picături din dorința de a preveni, încetini sau trata cataracta. În timp, s-a constatat că astfel de picături nu au rezultatul dorit. Dimpotrivă, pot agrava situația, pentru că pacientul tot speră la ameliorare, amânând astfel operația.

Nu există picături pentru prevenirea sau tratarea cataractei. Singura metodă de tratament este operația.

Nu există tratamente naturiste care să-și fi demonstrat eficiența în cazul cataractei. În mediul online circulă multe reclame ce amăgesc pacienții cu tratamente care ar putea reduce anumite simptome ale cataractei. Cu toate că există mai multe tipuri de cataractă, tratamentul este unic, adică intervenția chirurgicală.

La ora actuală nu se cunosc tratamente eficiente care să prevină apariția cataractei. Singura soluție este ca, atunci când apare, să se înlocuiască lentila care își pierde proprietățile, prin operația de cataractă.

Există însă o serie de măsuri care pot reduce riscul:

• purtarea ochelarilor de soare de calitate sau a ochelarilor de protecție când este cazul, pentru limitarea expunerii la razele UV;
• renunțarea la fumat;
• moderarea consumului de alcool;
• controlul diabetului și al hipertensiunii arteriale;
• monitorizarea atentă a tratamentelor cu corticosteroizi, sub recomandarea medicului.

O dietă echilibrată, bogată în fructe și legume, contribuie la starea generală a organismului și, implicit, la sănătatea ochilor.

Sunt anumiți factori care predispun la cataractă (precum expunerea excesivă la razele UV, diabetul zaharat, tratamentul cronic cu corticosteroizi, alte boli oftalmologice, fumatul, alcoolul), de aceea o viață sănătoasă și echilibrată ajută la sănătatea ochilor.

Femeile însărcinate ar trebui să știe că, dacă se întâmplă să contacteze boli precum toxoplasmoza, rubeola, rujeola sau varicela în timpul sarcinii, sunt expuse unui risc crescut de apariție a cataractei la făt. Bebelușul poate suferi de cataractă congenitală.