Vicii de refracție

Hipermetropie

Hipermetropia este un viciu de refracție. În cazul hipermetropiei vederea este neclară, atât la distanță, cât și la aproape.

Hipermetropia — reprezentare vizuală a focalizării în spatele retinei

Ce sunt viciile de refracție?

Razele de lumină, atunci când vin în contact cu suprafața oculară, suferă un proces de refracție la trecerea prin mediile transparente reprezentate de cornee, umoare apoasă, cristalin și corp vitros. Aceste raze de lumină își modifică direcția, astfel încât proiectarea imaginilor obiectelor pe care le privim să se facă pe retină (receptorul vizual). Aceasta este situația normală, a unui ochi emetrop (fără dioptrii), care vede clar la toate distanțele.

Atunci când proiectarea imaginilor nu se face corect pe suprafața retinei, vederea este neclară.

Vederea neclară poate fi cauzată de hipermetropie (focalizarea luminii este în spatele retinei), de miopie (razele de lumină sunt focalizate în fața retinei) sau de astigmatism (imaginea se formează în mai multe locuri). Toate aceste situații reprezintă vicii de refracție, însoțite de tulburări de vedere.

Viciile de refracție

Ce este hipermetropia?

Hipermetropia este un viciu de refracție, ce implică prezența de dioptrii cu plus. Manifestarea principală este vederea neclară, atât la distanță, cât mai ales la aproape. Ochiul hipermetrop face efort permanent la toate distanțele, iar pe măsură ce se înaintează în vârstă, crește dependența față de ochelari.

Cauzele hipermetropiei

Cauza este reprezentată de o focalizare anormală a razelor de lumină, în spatele retinei (vorbim despre un ochi „mai scurt”).

Mulți copii au la naștere o hipermetropie mică, fiziologică, care se ameliorează odată cu creșterea (este un proces de creștere și dezvoltare normal al ochiului). În mod normal, aceste dioptrii cu „+” se reduc treptat până la vârsta de 6-7 ani, când vederea ajunge la o valoare apropiată de zero. Acest proces de dezvoltare naturală se numește emetropizare. După această vârstă, poate crește incidența miopiei (dioptrii cu „-”), situație în care vederea la distanță devine neclară, iar cea de aproape rămâne optimă.

Este hipermetropia o boală ereditară?

Dacă unul sau ambii părinți au hipermetropie, există riscul ca și copilul să aibă această problemă oftalmologică.

Dacă părinții au hipermetropie mare, este recomandat copilului un control oftalmologic. Primul consult se face la naștere de neonatolog, iar ulterior pediatrul sau părinții pot observa eventuale probleme. Primul control obligatoriu se efectuează atunci când copilul poate colabora, de obicei, în jurul vârstei de 3 ani, iar frecvența următoarelor controale depinde de rezultatul acestei consultații.

Tipuri de hipermetropie

În funcție de valoarea dioptriilor, există:

  • hipermetropie mică (până la 3 dioptrii);
  • hipermetropie medie (între 4 și 6 dioptrii);
  • hipermetropie mare (peste 6 dioptrii).

Hipermetropia asociată cu alte vicii de refracție

Hipermetropie cu astigmatism

Uneori, hipermetropia este însoțită de astigmatism, un viciu de refracție în care imaginea unui punct pe retină nu se formează clar, ci ca o pată difuză, ceea ce duce la imagini neclare (de exemplu, la citirea literelor asemănătoare sau la vizualizarea luminii farurilor seara).

Astigmatismul hipermetropic poate fi simplu sau compus.

  • Astigmatismul hipermetropic simplu apare de obicei din cauza corneei neregulate și turtite, necesitând lentile cilindrice pentru corecția imaginii.
  • Astigmatismul hipermetropic compus combină forma neregulată a corneei cu un ax anteroposterior scurt al ochiului, necesitând lentile sferocilindrice pentru a focaliza clar imaginea pe retină.

Hipermetropia și miopia

Miopia și hipermetropia sunt vicii de refracție opuse: miopia presupune focalizarea luminii în fața retinei, iar hipermetropia în spatele acesteia, astfel încât ele nu pot coexista simultan în același ochi funcțional. Totuși, de-a lungul vieții, un pacient hipermetrop poate dezvolta miopie secundară, de exemplu în contextul apariției cataractei sau a altor modificări ale cristalinului, ceea ce poate schimba modul în care lumina se focalizează pe retină.

Hipermetropia cu presbiopie

Prezbiopia este pierderea treptată a capacității de acomodație a ochiului, cauzată de scăderea elasticității cristalinului odată cu vârsta. În jurul vârstei de 40 de ani, vederea la aproape devine neclară, mai întâi pentru caractere mici, apoi pentru cele mai mari.

Pentru persoanele care au deja hipermetropie, apariția prezbiopiei înseamnă că vor avea nevoie de o dioptrie mai mare pentru lucrul de aproape decât cea folosită pentru distanță. Deoarece această dioptrie crește progresiv cu vârsta, va fi necesară schimbarea periodică a ochelarilor pentru a menține o vedere clară la distanță mică.

Hipermetropia și ambliopia

Atunci când există diferență de dioptrii între ochi (de exemplu, un ochi normal, celălalt cu hipermetropie, sau când ambii ochi au hipermetropie, dioptrii cu plus de valori diferite) ochiul cu dioptria mare are riscul de a dezvolta ambliopie. Ce înseamnă acest lucru? Copilul se va folosi de ochiul cu dioptria mai mică, neutilizând celălalt ochi, acesta „lenevindu-se” prin nefolosire.

Ambliopia poate fi tratată până la vârsta de 6-7 ani, de aceea se recomandă ca primul consult oftalmologic să se facă în jurul vârstei de 3 ani, pentru a se putea începe din timp tratamentul.

Hipermetropia și ambliopia

Cum se manifestă hipermetropia?

În încercarea de a vedea mai bine, efortul de acomodare al ochiului este permanent (atât la distanță, cât și la aproape). De aceea, pot apărea dureri oculare, cefalee, senzație de oboseală vizuală.

Intensitatea simptomelor depinde de valoarea dioptriilor: la persoanele tinere cu dioptrii mici, vederea poate rămâne relativ bună, în timp ce la cei cu dioptrii mai mari apar neclarități atât la aproape, cât și la distanță. Persoanele care desfășoară activități prelungite la distanță mică (scris, citit, calculator) resimt mai accentuat oboseala vizuală și dificultățile de focalizare.

Pot să apară complicații din cauza hipermetropiei?

Complicația principală a hipermetropiei este ambliopia și apare numai la copii. Apariția strabismului poate să alarmeze părintele în acest sens. Atunci când strabismul este prezent de la naștere există șanse mari să fie însoțit de hipermetropie.

Care sunt metodele de corecție ale hipermetropiei?

Corecția optică, cu ochelari de vedere sau lentile de contact, are rolul de a corecta vederea temporar.

După 18 ani, atunci când ochii ajung la maturitate, pentru persoanele care nu doresc să poarte ochelari sau lentile de contact, se pot face intervenții chirurgicale de reducere a dioptriilor.

Este important ca până la această vârstă, să fie purtate corecții optice adecvate (lentilele pentru hipermetropie sunt lentile sferice, cu dioptrii cu plus), pentru ca vederea, la momentul intervenției, să fie bună.

La un pacient ambliop, cu o vedere scăzută, reducerea dioptriilor nu se va însoți întotdeauna de o îmbunătățire a vederii (pentru că un ochi „leneș” nu e învățat să vadă).

Metode de corecție ale hipermetropiei

Cel mai frecvent și atunci când este posibil, operațiile pentru hipermetropie, de reducere a dioptriilor, se fac cu laser, pentru că sunt minim invazive. Operația care corectează hipermetropia cu laser are rolul de a remodela corneea, dând acesteia o altă formă (corneea devenind o lentilă care focalizează corect imaginile). Această procedură se realizează cu succes în hipermetropii până la 3-4 dioptrii.

În situația în care dioptriile sunt mai mari se poate recurge la ICL (în anumite cazuri) sau implant de cristalin artificial personalizat pentru a corecta viciul de refracție.

Tehnici de chirurgie refractivă pentru corecția hipermetropiei

Hipermetropia poate fi redusă prin:

Tehnica ReLEx SMILE

O procedură refractivă minim invazivă, care reprezintă a treia generație a chirurgiei refractive cu laser. Inovația constă în faptul că procedura se efectuează fără flap (ca în toate tehnicile LASIK) și fără îndepărtarea epiteliului cornean (ca în PRK și LASEK). Într-un singur pas, laserul cu femtosecunde creează atât o lenticulă refractivă, cât și tunelul prin care această lentilă este extrasă, fără ablație și fără flap.

Află mai multe detalii aici

Tehnica FemtoLASIK

FemtoLASIK este o metodă modernă de corecție a dioptriilor ce necesită utilizarea a două tipuri de laser: Femto și Excimer. Operațiile de reducere a dioptriilor sunt realizate printr-un tratament rapid, personalizat, fără sunet, fără miros, independent de mediul înconjurător, cu o precizie de sub un micron, respectând curbura corneană.

Află mai multe detalii aici

Tehnica LASEK/PRK

PRK / LASEK sunt două metode asemănătoare de corectare a dioptriilor cu ajutorul laserului cu excimeri. Tehnica se bazează pe proprietatea epiteliului cornean (primul strat al corneei) de a se regenera în mod natural și constă în îndepărtarea parțială a acestui strat. Ulterior, corneea se remodelează cu ajutorul laserului, astfel obținându-se corectarea dioptriilor. Diferența dintre cele două tehnici este că la LASEK, epiteliul îndepărtat se repoziționează după tratamentul laser, fiind înlocuit treptat de epiteliul nou.

Află mai multe detalii aici

Implant de lentilă intraoculară Visian (ICL)

Tehnica presupune poziționarea unei lentile cu dioptrii în interiorul ochiului, printr-o incizie de mici dimensiuni care nu necesită coasere, în spatele irisului (partea colorată a ochiului) și în fața cristalinului natural. Aceasta focalizează razele de lumină la nivelul retinei într-o imagine clară.

Află mai multe detalii aici

Implant în scop refractiv

Este o tehnică operatorie similară cu operația de cataractă, în cadrul căreia lentila din interiorul ochiului, ce poartă numele de cristalin, este înlocuită cu un cristalin artificial monofocal, multifocal sau EDOF cu o dioptrie adaptată nevoilor ochiului respectiv. Astfel, după operație, dioptriile sunt adaptate, iar pacientul nu mai are nevoie de ochelari, la majoritatea activităților zilnice. După implantare, cristalinul artificial rămâne funcțional tot restul vieții.

Află mai multe detalii aici

PRESBYOND

PRESBYOND este o tehnică laser recomandată pacienților cu hipermetropie la care este prezentă și prezbiopia. Această procedură permite corectarea simultană a ambelor afecțiuni, reducând dependența de ochelari la majoritatea activităților. Ca și în cazul celorlalte tehnici laser, eligibilitatea se stabilește în urma unui consult oftalmologic complet.

Află mai multe detalii aici

Pentru a stabili dacă sunteți un bun candidat pentru aceste proceduri, sunt necesare investigații preoperatorii complexe, care evaluează atât viciul de refracție, cât și eventualele afecțiuni oculare asociate. Prețul operației variază în funcție de tipul intervenției.

Întrebări frecvente

Întrebări frecvente despre hipermetropie

Ce înseamnă să ai dioptrii cu plus?

Dioptriile cu plus (+) indică prezența hipermetropiei și/sau a astigmatismului hipermetropic. Ele înseamnă că ochiul este mai scurt decât normal, iar razele de lumină se focalizează în spatele retinei. Pentru o vedere clară, ochiul are nevoie fie de un efort constant de acomodare, fie de o corecție optică, cum sunt ochelarii sau lentilele de contact cu dioptrii „+”, fie de o intervenție pentru reducerea dioptriilor.

Ce înseamnă astigmatism hipermetropic?

Acesta apare când forma neregulată a corneei (astigmatism) se combină cu un ochi mai scurt (hipermetropie). Imaginea se formează în spatele retinei și este și difuză (ca o pată), ducând la confundarea literelor sau distorsionarea obiectelor.

Hipermetropia se vindecă?

Mulți copii se nasc cu o hipermetropie mică, fiziologică. Pe măsură ce ochiul crește și se alungește până la vârsta de 6-7 ani, dioptriile cu plus se pot reduce natural spre zero. La vârsta adultă, hipermetropia nu se vindecă de la sine, însă poate fi corectată cu ochelari, lentile de contact, intervenții de reducere dioptrii.

Vederea merită toată atenția

Dacă observați că vederea s-a schimbat, dacă aveți întrebări sau pur și simplu a venit timpul pentru un control, începeți cu o consultație. Restul îl stabilim împreună.